vineri, 20 martie 2015

Daca vrei ca Dumnezeu sa-ti ierte toate pacatele

"Daca vrei ca Dumnezeu sa-ti ierte toate pacatele tale si sa te scrie in Cartea Vietii spre a merge la Rai, zi de trei ori pentru vrajmasii tai: "Fie ca Bunul Dumnezeu sa-i ierte si sa aiba mila de ei.""

sâmbătă, 14 martie 2015

Acatistul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia

Condacul 1

Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniți, toți cei binecredincioși, să-l lăudăm și cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Icosul 1
Îngerească viață din copilărie ai petrecut și cu pustnicească viață te-ai împodobit; lumea și slava veacului de acum le-ai urât și liniștea cu toată inima ai iubit; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viața cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinerețe trufia vieții ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu viețuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viața ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăției vas preacinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor neprețuit;
Bucură-te, că viața ta cu mari virtuți o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârșirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioșilor Părinți următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 2-lea
Părăsit-ai, Cuvioase Părinte, pe fericita ta maică și departe în munți te-ai sălășluit, urmând Părinților celor de demult, și în singurătate petrecând, din mijlocul pietrelor ai dat glas, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Aflatutea în peștera cea din pustie monahul Roman, care cu dragoste îți slujea ție. Iar tu, preafericite, într-o peșteră strâmtă închizându-te, în rugăciune și gânduri de Dumnezeu petrecând, te rugai lui Dumnezeu. Pentru aceasta noi cu evlavie te cinstim așa:
Bucură-te, că în peșteră pentru Hristos te-ai închis;
Bucură-te, că acolo cu dorul de Dumnezeu te-ai aprins;
Bucură-te, că în lacrimi și suspine acolo petreceai;
Bucură-te, că acolo cu nădejdea mântuirii te mângâiai;
Bucură-te, că acolo monahul Roman te-a ajutat;
Bucură-te, că deasupra peșterii o funie a legat;
Bucură-te, că vasul cu hrană cu acea funie îl slobozea;
Bucură-te, că ție clopoțelul legat de funie îți vestea;
Bucură-te, că în acest fel hrana la tine venea;
Bucură-te, că Domnul de tine se îngrijea;
Bucură-te, al pustiei luminătorule;
Bucură-te, al sihaștrilor următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 3-lea
Voind diavolul să împiedice fapta cea bună a lui Roman, o piatră a aruncat deasupra clopotului și l-a spart; iar tu, Părinte, cu rugăciunea viclenia acestuia o ai biruit și cu mulțumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Și altă dată Dumnezeu printr-un preot hrană la ziua Învierii Domnului ți-a trimis, pe care preot cu cuvinte duhovnicești l-ai hrănit; iar noi, văzând pronia cea mare a lui Dumnezeu asupra ta, cu evlavie te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce grija trupului o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că privirea celor duhovnicești ți-a fost ție mângâierea;
Bucură-te, că Împărăția cerurilor ai căpătat;
Bucură-te, că dreptatea Lui ai aflat;
Bucură-te, că tu spre Dumnezeu ai nădăjduit;
Bucură-te, că mila Lui nu te-a părăsit;
Bucură-te, că pe diavol în chip de mierlă l-ai cunoscut;
Bucură-te, că măiestria lui o ai priceput;
Bucură-te, că războiul desfrânării l-ai biruit;
Bucură-te, că în luptă Dumnezeu nu te-a părăsit;
Bucură-te, al curăției râvnitorule;
Bucură-te, al dezmierdării trupului biruitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 4-lea
Auzind de petrecerea ta cea pustnicească, monahii al căror egumen murise au venit cu multe rugăminți să le fii lor povățuitor; iar tu, biruindu-te de ale lor rugăciuni, ai primit și această grea sarcină spre folosul lor și lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Zis-ai, fericite, către monahii cei ce stăruiau a te avea păstor: „Fraților, obiceiurile mele nu se potrivesc cu ale voastre”, căci ai cunoscut din vreme neorânduiala lor; dar cu gândul de a-i îndrepta ai primit a-i povățui pe ei. Pentru aceasta noi cu acestea te lăudăm:
Bucură-te, că liniștea pustiei cu mâhnire ai lăsat;
Bucură-te, că de singurătate cu durere de inimă te-ai depărtat;
Bucură-te, că pentru fapta bună limanul liniștii ai părăsit;
Bucură-te, că de folosul altora te-ai îngrijit;
Bucură-te, că petrecerea ta cea pustnicească nu o ai schimbat;
Bucură-te, că nevoințe peste nevoințe ai adăugat;
Bucură-te, că monahii cei răzvrătiți pentru fapta cea bună au început a te urî;
Bucură-te, că viața ta cea pustnicească nu au putut-o suferi;
Bucură-te, că unii din ei răutăți asupra ta au uneltit;
Bucură-te, că și otravă asupra ta au pregătit;
Bucură-te, că și de la această primejdie te-a scos Mântuitorul;
Bucură-te, că ai biruit cu ajutorul Lui pe răufăcătorul;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 5-lea
Văzând răutatea celor ce au voit să-ți ia viața, nu te-ai supărat, Preafericite Părinte, ci sculându-te de la masă, cu față și gând bun, ai dat slavă lui Dumnezeu, Care tea izbăvit de moarte năprasnică, și din inimă ai cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Sfărâmat-ai paharul cel cu otravă prin semnul Crucii lui Hristos, Benedicte, iar către cei ce puseseră la cale moartea ta ai zis: „Mult Milostivul Dumnezeu să vă ierte pe voi, fiii mei, pentru ceea ce ați voit a-mi face mie!”. Iar noi, minunându-ne de atâta nerăutate, cu smerenie te cinstim așa:
Bucură-te, că prin aceasta Domnului te-ai asemănat;
Bucură-te, că pilda Domnului ai urmat;
Bucură-te, că asemenea Lui pentru vrăjmași te-ai rugat;
Bucură-te, că prin aceasta dragoste ai arătat;
Bucură-te, că obiceiurile lor cu ale tale nu s-au asemănat;
Bucură-te, că iarăși la pustie ai alergat;
Bucură-te, că iarăși limanul liniștii ai îmbrățișat;
Bucură-te, că peștera pustiei o ai sărutat;
Bucură-te, că iarăși lângă tine mulți monahi s-au adunat;
Bucură-te, al pustiei iubitorule;
Bucură-te, al singurătății luminătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 6-lea
Strălucit-ai ca un soare în viața ta cea singuratică prin care ai tras la lumină mulțime de monahi care se sileau a urma petrecerea ta cea sfântă și lui Dumnezeu a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Întemeiat-ai cu puterea lui Hristos douăsprezece mănăstiri, Cuvioase Părinte, și mulți din Roma au alergat ca să fie ucenicii tăi spre a-i conduce pe ei la calea mântuirii; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, că Domnul de sub obrocul pustiei te-a scos;
Bucură-te, că multora ai fost de folos;
Bucură-te, că asemenea unei lumini, în sfeșnic ai luminat;
Bucură-te, că multora calea cea către Lumină o ai arătat;
Bucură-te, că pe monahul cel leneș l-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe diavolul ce-l scotea din biserică în vremea pravilei multora l-ai arătat;
Bucură-te, că apă din piatră cu rugăciunea ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta monahilor ai fost de mult folos;
Bucură-te, că și unealta cea de fier cu rugăciunea din râu o ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta asemenea cu Elisei Proorocul vestit ai fost;
Bucură-te, al minunilor proorocești arătătorule;
Bucură-te, al petrecerilor lor următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 7-lea
Arătat-ai, Preafericite Părinte, viclenia și răutatea lui Florentie, care voia să te piardă prin otrăvire; căci rugându-te lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui, te-ai ferit din calea primejdiei. Pentru aceasta ai mulțumit lui Dumnezeu și din inimă ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Ajuns-a mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pe vicleanul și zavistnicul Florentie, căci, căzând din foișorul casei sale, rău a pierit; iar tu, omule al lui Dumnezeu, auzind de pierzania lui, ai plâns și te-ai mâhnit; iar noi nevrednicii, minunându-ne de atâta nerăutate, zicem așa:
Bucură-te, că pentru moartea vrăjmașului te-ai întristat;
Bucură-te, că Marcu monahul de moartea lui Florentie s-a bucurat;
Bucură-te, că pentru acesta foarte l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe Marcu foarte l-ai sfătuit;
Bucură-te, că pe el l-ai canonisit;
Bucură-te, că Marcu după sfătuire a cerut iertare;
Bucură-te, că prin sfat și canonisire a primit vindecare;
Bucură-te, că în inima ta dragoste de vrăjmași ai purtat;
Bucură-te, că de moartea vrăjmașului tău nu te-ai bucurat;
Bucură-te, că prin aceasta învățăturii Domnului ai urmat;
Bucură-te, al iubirii de vrăjmași arătătorule;
Bucură-te, al învățăturii Evangheliei plinitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 8-lea
Mutatu-te-ai, fericite Benedicte, în țara Campaniei, în hotarele cetății Casina, și acolo ai distrus capiștea lui Apolon, ridicând Biserica Sfântului Martin și a Sfântului Ioan Botezătorul, unde monahii și creștinii adunându-se, slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Vicleanul vrăjmaș al mântuirii oamenilor, văzând că i-ai stricat cuibul din acele părți, cu mare furie se pornea asupra ta; dar tu, Părinte, cu postul și cu rugăciunea stricai toate uneltirile lui. Pentru care noi cu dragoste te cinstim așa:
Bucură-te, că piatra cea îngreuiată de diavol o ai ușurat;
Bucură-te, că pe diavolul de sub piatră l-ai rușinat;
Bucură-te, că drăceasca nălucire cu rugăciunea ta a pierit;
Bucură-te, că viclenia diavolului o ai batjocorit;
Bucură-te, că pe tânărul monah cel strivit de zid l-ai vindecat;
Bucură-te, că răutatea diavolului o ai defăimat;
Bucură-te, că ai arătat monahilor cele ce făcuseră în călătorie;
Bucură-te, că s-au rușinat de a lor fățărnicie;
Bucură-te, că le-ai arătat unde le-a dat de mâncare;
Bucură-te, că le-ai descoperit și cele trei pahare;
Bucură-te, al minciunii mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 9-lea
Arătat-ai, Cuvioase Părinte, monahilor care te-au mințit, unde au stat la masă și câte pahare de vin au băut; iar ei, văzându-se descoperiți, au cerut iertare și, înaintea lui Dumnezeu căindu-se, din inimă I-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Având darul vederii mai înainte, ai descoperit arătat și credinciosului celui viclean care venea la tine că și-a călcat legea cea pusă de el; iar acela, văzându-se descoperit, a cerut cu lacrimi iertare pentru a lui greșeală, iar noi te rugăm să primești aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că ostenelile tale Domnul le-a încununat;
Bucură-te, că darul descoperirii ție ți-a dat;
Bucură-te, că și darul proorociei de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că pe Totile craiul l-ai rușinat;
Bucură-te, că pe Rigon pentru viclenie l-ai mustrat;
Bucură-te, că și acela, văzându-se descoperit, foarte s-a rușinat;
Bucură-te, că pe Totile foarte l-ai înfricoșat;
Bucură-te, că și Totile, craiul goților, de la tine iertare a cerut;
Bucură-te, că moartea stăpânirii lui i-ai descoperit;
Bucură-te, că înaintea ta cu fața la pământ a căzut;
Bucură-te, că lui Totile i-ai proorocit;
Bucură-te, al darului proorociei moștenitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 10-lea
Proorocit-ai lui Totile, craiul goților, că va intra în Roma și după nouă ani de stăpânire, întru al zecelea se va săvârși; care proorocie întocmai s-a împlinit, pentru care a dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Descoperit-ai episcopului Bisericii Canusiei că Roma de mari cutremure va fi distrusă, care lucru îndată s-a adeverit. Iar noi, de împlinirea acestei proorocii minunându-ne, cu laudă pe tine te cântăm așa:
Bucură-te, izvorule al adevăratelor proorociri;
Bucură-te, că prin darul lui Dumnezeu toate mai înainte le știi;
Bucură-te, că și darul vindecărilor de la Hristos ai luat;
Bucură-te, că pe clericul cel îndrăcit l-ai vindecat;
Bucură-te, că acelui cleric canon i-ai rânduit;
Bucură-te, că și lui i-ai proorocit;
Bucură-te, că i-ai zis canonul să și-l păzească;
Bucură-te, că de la carne și de la băutură i-ai zis să se înfrâneze;
Bucură-te, că și de preoție i-ai zis să se oprească;
Bucură-te, al sfințeniei preoției păzitorule;
Bucură-te, al darului preoției apărătorule;
Bucură-te, al nedreptății mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 11-lea
Mustrat-ai cu blândețe, Părinte, pe monahul cel mândru care ținea sfeșnicul în vremea mesei tale, descoperindu-i gândurile. De această descoperire mirându-se frații, au dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Arătat-ai prin vis fraților unde se cade a zidi mănăstirea lor și, fiind întrebat a doua zi de ei unde s-o zidească, le-ai zis: „Acolo unde v-am arătat astă-noapte!”. De care lucru ei mirându-se, pe tine te lăudau zicând:
Bucură-te, Benedicte, că darul descoperirii de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că de acest lucru cu toții s-au mirat;
Bucură-te, că prin vis locul zidirii ai arătat;
Bucură-te, că cele arătate în vis a doua zi le-ai descoperit;
Bucură-te, că acolo ei mănăstire au zidit;
Bucură-te, că pe fecioarele cele nemulțumitoare le-ai certat;
Bucură-te, că a-și îndrepta viața le-ai învățat;
Bucură-te, că pe acele fecioare de la împărtășire le-ai oprit;
Bucură-te, că la scumpătatea Sfintelor Taine ai râvnit;
Bucură-te, că Darul Sfintelor Taine l-ai prețuit;
Bucură-te, al nedreptății pedepsitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 12-lea
Arătatu-s-a minune înfricoșătoare asupra fecioarelor neîmpărtășite, căci în vremea Liturghiei din mormântul cel din biserică afară ieșeau, de care lucru toți credincioșii foarte se mirau și cu frică pe Dumnezeu lăudau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Luat-ai, de la Dumnezeu, diferite daruri, Benedicte, spre folosul turmei tale și al multor credincioși, pentru care noi lăudăm pe Bunul Dumnezeu, Care te-a împodobit cu ele, și către tine zicem așa:
Bucură-te, că pe monahul cel leneș, prin vederea balaurului l-ai înțelepțit;
Bucură-te, că pe ipodiaconul Agapit pentru neascultare l-ai pedepsit;
Bucură-te, că untdelemnul cu rugăciunea ta l-ai înmulțit;
Bucură-te, că pe Tala păgânul numai prin privire l-ai speriat;
Bucură-te, că pe copilul cel mort cu rugăciunea l-ai înviat;
Bucură-te, că sufletul surorii tale în chip de porumb ți s-a arătat;
Bucură-te, că zburând sufletul ei în rai a intrat;
Bucură-te, că, slăbind cu trupul, cu Sfintele Taine te-ai împărtășit;
Bucură-te, că îndată a sosit și al tău sfârșit;
Bucură-te, Benedicte mult ostenitorule;
Bucură-te, al Sfinților Părinți următorule;
Bucură-te, al raiului moștenitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 13-lea
O, Cuvioase și mult nevoitorule al lui Hristos Benedicte, al monahilor și al creștinilor luminătorule, tu pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit și pentru dragostea Lui pururea te-ai ostenit. Auzi-ne și pe noi, smeriții care te cerem în ajutor și lui Dumnezeu Care te-a împodobit pe tine cu aceste daruri, Îi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Îngerească viață din copilărie ai petrecut…, Condacul 1: Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos…, și această

Rugăciune către Sfântul Cuvios Benedict de Nursia
O, Sfinte al lui Dumnezeu și făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viața ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovnicești, decât a le arăta. Ai urât slava lumii și ai fugit de dânsa, până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi și la vreme a te pune în sfeșnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor și al tuturor creștinilor. Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit și ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârșit în lucrarea tuturor faptelor bune și prin pilda vieții, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povățuit. Tu pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit și crucea ostenelilor și a răbdării o ai dus până la sfârșit. Aceasta înțelegând noi, nevrednicii, despre sfânta ta viață și crezând că mare îndrăzneală ai către Preabunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi ca, prin mila Domnului și prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim milă și iertare în toată viața noastră, în vremea sfârșitului și în ziua judecății de apoi. Amin.

Și se face otpustul.